Delirium tremens

Episodul doi.

Ai săi –  Moldova is mai cauntri

 Zi de primăvară. Parcă era aprilie, deşi nu mai contează. Doi bărbaţi, după ce au înghiţit nesăţios vreo zece beri şi au mâncat vreo patru kile de carne, s-au pus pe fumat. Bărbaţii, ambii erudiţi fiind, au închegat o discuţie aprinsă: despre tot şi despre toate. La un moment dat, ambii au decis să meargă la toaletă. Scuze, am uitat să vă spun că cei doi se aflau departe de orice urmă de civilizaţie. Erau într-o pădure, aproape de un lac. Şi, cum vă spuneam, au decis inşii să meargă să se uşureze, adică să se cace. Au luat-o pe cărări diferite, însă cărările şi le-au ales singuri. Unul a plecat spre o poieniţă drăguţă plină cu flori de colţ. Celălalt a mers mai adânc în pădure şi s-a oprit lângă o scorbură, în apropiere fiind o poieniţă micuţă cu bureţi. Căcându-se în clinchetul înfiorător de dulce al păsărilor din pădure, la un moment dat, cel care se căca în poieniţa plină cu flori de colţ a fost prins în flagrant, cu chiloţii pe vine, de o echipă a poliţiei ecologice. L-au lăsat, evident, să-şi termine treaba începută şi, încătuşând-ul, l-au scos la marginea pădurii. Între timp, cel din poieniţa cu bureţi ajunse-se la locul de unde a pornit şi şi-a mai aprins o ţigară. Când acolo, îl vede pe camaradul său „căcăcios”, urmat de trei poliţişti.

- Ce s-a întâmplat, întrebă el.

- Domnul a fost prins cum îşi lăsa excrementele într-o poieniţă cu „Leontopodium alpinu”, îi răspunse unul dintre poliţişti.

- Îmi cer scuze, zise căcăciosul încătuşat, dar şi prietenul meu a fost şi s-a căcat în pădure.

- Am fost, e adevărat, spuse celălalt pufăind, însă nu m-am căcat pe flori, ci lângă nişte ciuperci.

- E grav şi asta, dar nu putem să te arestăm, fiindcă bureţii nu sunt pe cale de dispariţie. Însă o să te amendăm, zise poliţistul.

- Bun, sunt de acord.

- Nu, nu, nu, eu nu sunt de acord, ţipă căcăciosul încătuşat. Nu e drept, nu e corect, şi el trebuie închis.

Ţipând, frământându-se, căcăciosul încătuşat a fost urcat în maşina „ecologică” şi dus spre cel mai apropiat comisariat de poliţie.

După trei zile, cei doi s-au întâlnit. S-au îmbrăţişat, după care cel care a stat închis şi-a cerut scuze pentru că l-a pârât poliţiei, însă şi-a motivat gestul prin faptul că era prea înflăcărat în acel moment.

Însă, după câteva zile, căcăciosul care a distrus poieniţa cu Leontopodium alpinu a împrăştiat vestea prin toată ţara că un om, foarte cunoscut de altfel, a fost prins de poliţia ecologică cum se căca în pădure. Şi trâmbiţează, şi înrdugă căcăciosul verzi şi uscate, dar toate murdărite de căcat. De atunci mulţi îl acuză pe cel ce s-a căcat lângă bureţi, precum că murdăreşte tot ce găseşte, scuipă în ochii oamenilor şi e corupt până în măduva oaselor, chiar dacă, de atunci, mulţi s-au mai căcat în poieniţe cu flori pe cale de dispariţie şi multe flori au dispărut de pe faţa pământului…

P.S. Cam aşa stau lucrurile în mass-media şi politica din Republica Moldova. Se cacă mulţi, care mai mult, care mai puţin, care doar trag pârţuri, însă toţi dau vina unii pe alţii. Şi, de obicei, cei care fac cele mai multe greşeli fut cel mai tare. Din păcate…